Ziua 3. Parabola

Deunazi mi-am amintit de o familie numeroasa care plecase pe un drum lung. Isi jurasera ca vor ramine impreuna orice s-ar intimpla. Calea pe care apucasera nu era insa una a placerii si usurintei. Au aparut obstacole si zei potrivnici. Capriciosi si plictisiti, dar avind avantajul puterii, acestia s-au decis ca-i vor supune la incercari. Au fost infometati, insetati si impinsi la limita. Capul familiei ii mobiliza insa amintindu-le ca au plecat catre mai bine si catre a fi mai buni. Uitasera toti ce e acel mai bine si drumul devenise din cale, scop. Din unealta se transformase in tel. Au ajuns mai intii la o cascada si zeii le-au cerut ofranda pentru a o putea depasi. Liderul a sacrificat batrinii spunindu-le ca, oricum, calea vietii lor este mai scurta. Dar intelepciunea? au intrebat ei inainte de a fi inghititi de viltoare. Mai putini, s-au aflat apoi drumetii in fata unei prapastii unde, iar, zeii au cerut un sacrificiu. Parintele s-a intors atunci catre copiii sai si le-a cerut sa sara pentru ca ei nu au cunoscut inca viata si nu o vor regreta. Din hau s-au auzit ultimele lor cuvinte: dar viitorul, tata? Doar cu femeia lui, barbatul a ajuns apoi la poalele unui munte iar vocea zeilor a tunat din nou cerindu-i sa aleaga. S-a intors catre femeie si i-a spus sa se sacrifice pentru ca ea nu ar avea oricum puterea sa urce. Si speranta? i-a mai strigat ea in urma. Ajuns pe culme, barbatul astepta un semn de marinimie din partea zeilor pe care ii simtea potrivnici. Si nu intelegea de ce. Ofrande doar daduse. Si iata, el ajunsese in virf! A implorat un semn. O voce a rostit atunci din ceruri catre el: Esti slab, omule si pentru asta vei ramine aici, pe veci inghetat.